Note dupa o sesiune de planificare
Am petrecut o după-amiază întreagă în redacție, cu hărți și tipărituri vechi pe masă, încercând să stabilim ce povești merită urmărite în lunile următoare. Discuția a pornit de la o întrebare simplă: ce comunități rămân invizibile în presa curentă și cum putem ajunge acolo fără să forțăm narațiunea. Am notat câteva criterii practice de selecție — acces repetat, relație cu subiecții, timp de documentare — și am trasat un calendar realist. Materialul explică exact cum arată o astfel de sesiune, ce decizii s-au luat și de ce unele proiecte au fost amânate.